- Un raport din Nature dezvăluie o nouă cale prin care elementele toxice intră în lanțul alimentar: reziduurile care se acumulează în plantele care cresc în apropierea zonelor poluate.
- Este dificil de evaluat importanța acestei absorbții în aer în comparație cu absorbția prin sol și apă, dar se pare că este foarte semnificativă.
- Acest studiu ilustrează modul în care microplasticele ne afectează într-o varietate de moduri: prin peștii din mare, prin ceea ce respirăm și acum prin plante.
Un raport din Nature dezvăluie o nouă cale prin care elementele toxice intră în lanțul alimentar: reziduurile care se acumulează în plantele care cresc în apropierea zonelor poluate.
Salata pe care o mâncăm absoarbe microplastice și nanoplastice din atmosferă prin frunzele sale. Acest lucru tocmai a fost demonstrat de oamenii de știință chinezi în cadrul unui studiu asupra legumelor cultivate, ale cărui rezultate au fost publicate săptămâna aceasta în revista Nature. Rezultatele studiului arată că plantele cultivate în aer liber, în apropierea siturilor poluate, cum ar fi gropile de gunoi sau zonele industriale, au concentrații chiar mai mari ale acestei substanțe volatile decât plantele cultivate în sere. Această introducere de elemente toxice necunoscute anterior intră în lanțul alimentar și crește riscurile potențiale pentru sănătatea umană.
Până în prezent, studiile privind efectele acestei contaminări asupra alimentelor s-au axat pe prezența sa în apă (râuri, lacuri sau ocean) sau pe uscat. Cu toate acestea, nu se știa că legumele pot capta, de asemenea, particule mici de polietilenă (PET) sau polistiren (PS) în cantități cuprinse între șapte și 10 nanograme pe gram de frunză uscată de salată prin aer. Ambele materiale sunt utilizate pe scară largă în ambalaje și articole de tot felul. Și , de asemenea, în îmbrăcăminte, în cazul PET-ului. Aceștia notează că plantele le absorb prin frunzele lor, lucru pe care l-au confirmat pe 14 culturi diferite plantate în apropierea depozitelor de deșeuri sau a întreprinderilor care le utilizează în orașul chinez Tianjin.
Este dificil de evaluat importanța acestei absorbții în aer în comparație cu absorbția prin sol și apă, dar se pare că este foarte semnificativă.
Willi Peinenburg Expert în poluarea cu nanoparticule
Sub conducerea chimistului premiat Lei Wang de la Universitatea Nankai, cercetătorii au descoperit că micile particule de plastic din aer pătrund în structurile celulare ale plantelor în mai multe moduri: prin stomate (mici deschideri formate de celulele plantelor) și prin cuticulă. Odată ajunse în frunze, acestea se acumulează atât în interiorul, cât și pe suprafața lor, deși pot călători și ajunge în alte țesuturi. Aceste frunze sunt un aliment obișnuit pentru oameni, precum și pentru animalele erbivore consumate de specia noastră.
Cercetările lui Wang și ale colegilor săi dovedesc că, contrar credinței populare, mai puțin plastic intră în plante prin rădăcini decât prin aer. Ei au constatat, de asemenea, că legumele cultivate în aer liber în zonele studiate conțineau de 10 până la 100 de ori mai multe particule de PET și PS decât culturile din sere. Și au observat că acest proces este cumulativ, frunzele cele mai vechi și exterioare conținând mai multe microplastice decât frunzele cele mai fragede și interioare. „Importanța acestei absorbții prin aer în comparație cu alte căi este dificil de evaluat, deoarece informațiile disponibile privind absorbția prin sol și apă sunt limitate, dar pare să fie foarte relevantă”, notează chimistul olandez Willy Peinenburg, expert în poluarea cu nanoparticule.
Aceste microplastice sau nanoplastice (cu un diametru mai mic de cinci milimetri) sunt produse în principal prin descompunerea produselor din plastic, spălarea hainelor sintetice sau incinerare. În ceea ce privește modul în care acestea ar putea afecta sănătatea umană, Peinenburg notează în Nature că există o lipsă de date cu privire la această problemă: „Cunoștințele actuale despre efectele de mediu și fiziologice ale microplasticelor au multe lacune; nu există date coerente privind compoziția, dimensiunea, forma sau densitatea lor bine definite”. El observă că acest lucru creează multă incertitudine cu privire la nivelul acceptabil pentru corpul nostru, deși a fost deja descoperită o legătură cu problemele respiratorii și inflamațiile. În același an, s-a descoperit că acestea sunt prezente chiar și în creierul uman, însă semnificația lor este necunoscută.
Acest studiu ilustrează modul în care microplasticele ne afectează într-o varietate de moduri: prin peștii din mare, prin ceea ce respirăm și acum prin plante.
La nivel mondial, preocuparea științifică cu privire la impactul unui material care persistă de mai multe decenii pe uscat, în apă și în atmosferă nu a împiedicat creșterea prezenței sale și faptul că ratele de reciclare rămân inadecvate. Producția sa a crescut exponențial de la mijlocul secolului trecut, ajungând la 413 milioane de tone pe an în 2023, din care 90,4% era plastic nou fabricat din petrol și aditivii chimici corespunzători. Și un fapt neplăcut: potrivit Plastic Europe, ratele de reciclare în UE în același an au scăzut față de 2022, după ani de creștere lentă.
„Acest studiu Nature este un prim exemplu al modului în care suntem expuși la microplastice prin nenumărate căi. Auzim mult despre pește, dar îl și respirăm, iar acum se pare că îl mâncăm cu legume. Am fost îngrijorați nu pentru că sunt invizibile, ci tocmai pentru că sunt mici, sunt mai periculoase pe măsură ce pătrund în organism și ajung în fluxul sanguin. Pot fi particule sferice sau fibre textile subțiri, dar sunt acolo și astăzi nu știm cum să le eliminăm din mediu”, spune cercetătorul spaniol Etel Elkharrat, director al IDAEA-CSIC și expert în aceste particule poluante. Și adaugă:
„Nu putem uita că plasticul este însoțit de mii de compuși chimici, dintre care mulți au efecte cunoscute asupra sănătății. Toate acestea ne conduc la necesitatea de a limita producția de plastic, deoarece este inutil să interzicem tuburile sau să ne concentrăm pe reciclare dacă nu oprim producerea de noi materiale.”
În prezent, singura cale deschisă pentru atingerea acestui obiectiv este negocierea în cadrul ONU a unui tratat global pentru reducerea deșeurilor din plastic. Proiectul a fost lansat în 2022, după mai multe reuniuni și cu un prim proiect pe masă, dar nu a avansat încă. Următoarea reuniune va avea loc în luna iulie a acestui an. Experții spun că studii precum cel prezentat astăzi arată că găsirea unei soluții este urgentă.
