Perspective asupra transformărilor din 2017

Am conștientizat pe parcursul anilor că relațiile noastre sociale sunt una dintre cele mai importante forme de experiență care ne ajută în procesul de a deveni cine suntem, de fapt. Am observat de-a lungul timpului și mai ales în ultimul an, cum relațiile au o putere transformatoare în toate aspectele vieții.

Într-una din serile trecute mi-a încolțit o idee care mi-a făcut inima să tresalte de nerăbdare. Să rog mai multe persoane de care mă leagă relații de prietenie, de cuplu, de părinte-copil, terapeutice și profesionale să reflecteze asupra lucrurilor importante pe care le-au trăit în acest an 2017 și dacă își doresc, să mi le scrie.

Care sunt primele două experiențe valoroase pentru voi în 2017?

Ce ați descoperit nou și ce vă luați ca “lecție”?

Ce transformare v-a rămas cel mai aproape de suflet la finalul încă unui an încheiat?

Pentru că toți acești oameni au avut încrederea să scotocească prin podurile casei lor, să caute chiar și prin locurile mai întunecate, am decis plină de recunoștință față de ei, să împărtășesc cu voi următoarele povești și conștientizări.

Iar dacă ceea ce veți citi vă trezește emoții, sper să le acordați timp pentru a vă transmite mesajul lor.

GÂNDURILE PERSONALE

În anul care tocmai s-a încheiat am simțit cum lucrurile la care visam își înfig bine rădăcinile în solul pe care încerc să îl cultiv zilnic cu experiențe, cunoștințe noi și introspecții.

O astfel de experiență este oportunitatea de a lucra ședințe de psihoterapie cu studenții din cadrul Universității Alternative. Sunt fascinată de curiozitatea și interesul profund pe care ei îl acordă descoperirii de sine și cât de multe lucruri au dobândit deja. Relația pe care am creat-o împreună a fost un schimb de idei și de valoare, din care simt că am primit încurajare și optimism că acești oameni vor avea un cuvânt important de spus în locurile și contextele de viață în care se vor afla.

Întreaga mea existență am căutat să croiesc relații profunde, sincere și autentice, iar anul trecut pot spune că am ajuns cel mai aproape de acest țel. Nu a fost o călătorie ușoară, am cunoscut nenumărate momente de cumpănă și rătăcire, care într-un final m-au ajutat să descopăr drumul înapoi către relațiile cele mai importante pentru mine.

 Relația cu mine 

Am început prin a reclădi relația cu mine însămi. Prea multă vreme am neglijat-o și nu i-am dat spațiu și o voce proprie. Acum fac pași zi de zi înspre a-mi identifica și comunica mai clar nevoile și dorințele, înspre a-mi înțelege mai bine trăirile interioare și nu în ultimul rând, înspre a-mi asculta corpul și mesajele pe care el încearcă să mi le transmită, pentru că, de multe ori, el știe lucruri despre mine, pe care eu încă nu le-am conștientizat.

 Relația cu psihologia 

Poate unii dintre voi ați stiut dintotdeauna ce vreți să fiți “când veți fi mari”.

Cei mai mulți dintre oamenii pe care îi cunosc, însă, au urmat inițial un drumpe care ei sau alte persoane au crezut că este cel mai potrivit și abia, mai târziu, și-au dat seama că nu este cel pe care și-l doresc.

Pentru mine relația cu psihologia a fost mereu importantă, dar am abandonat-o înainte ca ea să prindă rădăcini, în favoarea unui alt domeniu, al relațiilor internaționale, pe care alții îl considerau mai potrivit pentru mine.

Acum, însă, misiunea mea personală, la care m-am întors cu dor și o mai mare asumare, aceea de psihoterapeut, este în continuă formare și transformare.

În ultima lună a anului, a sosit și momentul de final al formării în Gestalt Terapie. Atelierele intensive lunare din ultimii doi ani mi-au așezat multe oglinzi în care nu mă uitasem până atunci, m-au provocat și m-au încurajat deopotrivă. Alături de 9 prietene dragi, am împărtășit momente de vulnerabilitate, de încredere reciprocă, de sinceritate autentică și de conștientizări în lanț.

Simt că ceea ce m-ar împlini cel mai mult în această viață, este să fiu, așa cum frumos spune Irvin Yalom, un însoțitor de drum pentru cei care pornesc în propria lor călătorie.

Pornind de la ideea că suntem ființe sociale, pentru mine relațiile cu ceilalți – părinții, partenerul de viață, prietenii, oamenii cu care interacționez profesional – îmi oferă sens și încredere în tot ceea ce fac pe diferite planuri ale vieții mele.

 Relația cu părinții 

În relația cu părinții mei am învățat să îmi dezvolt în permanență propria mea voce, în timp ce o respect și accept pe a lor. Am conștientizat, de asemenea, că mare parte din suferința pe care o simțim în relație cu ei provine din speranța că ei vor deveni cândva așa cum avem noi nevoie. Când am facut pace cu gândul că asta este posibil să nu se întâmple, că părinții mei, ca și mine, au anumite limite și că au facut tot ce le-a stat în putință, cu resursele și capacitatea lor din respectivele momente, am început să privesc cu mai multă empatie procesul de a fi părinte, iar relația cu ei s-a îmbunătățit semnificativ.

Pot spune că atât în relația de cuplu, cât și în relațiile de prietenie, am trecut anul acesta prin perioade intense de transformare, dar și de consolidare.

 Relația cu partenerul de cuplu 

În relația de cuplu, eu și partenerul meu am încercat să vorbim mereu deschis despre ce ne dorim de la o relație și ce planuri avem pentru drumul nostru personal și profesional, pentru a ne da seama unde se situează fiecare și dacă putem construi împreună la un drum comun.

Ne-am întrebat încă de la începutul relației ce așteptări și nevoi are fiecare, dacă ne dorim familie, copii, dacă ne dorim să plecăm din țară la un moment dat, despre planurile de viitor.

Apoi, am negociat cum am știut mai bine aceste lucruri, pentru a ne putea îndeplini propriile nevoi și pentru a-i oferi celuilalt un mediu suportiv pentru îndeplinirea nevoilor lui. Negocierile nu au fost simple sau lipsite de impasuri, dar avem grijă să reluăm aceste discuții periodic, pentru a ne actualiza în relație și pentru ca celălalt să știe dacă apar schimbări pe parcurs sau dorințe și nevoi diferite.

Important și esențial pentru mine este să știu că amândoi construim în același sens, către același obiectiv.

 Relația cu prietenii 

În relațiile de prietenie am ales să consolidez unele relații cu oameni la care țin extrem de mult și care mi-au oferit acel sentiment de “acasă”, atunci când aveam mai mare nevoie.

Pe de altă parte, m-am confruntat cu acceptarea faptului că alte relații de prietenie s-au încheiat. Sau că ele nu mai există în forma pe care o cunoșteam. Poate vi s-a întâmplat să aveți un prieten de mulți ani și să vă dați seama într-o zi că, oricât de mult ați vrea, puținele lucruri pe care le mai aveți în comun sunt experiențele din trecut. Adevărul este că, ceea ce trăim ne poate transforma semnificativ, iar prietenii devin treptat străini, care se întâlnesc din ce în ce mai rar și vorbesc din ce în ce mai puțin.

Am avut șansa să cunosc oameni incredibil de interesanți și a căror companie mă lasă pe gânduri sau mă provoacă cu idei noi; sunt acei oameni pe care îi văd poate mai rar, dar atunci când ne întâlnim vorbim ore în șir despre viața noastră, planurile de viitor, conștientizări și experiențe de suflet.

În continuare aș vrea să îi onorez pe cei care au făcut o retrospectivă a anului trecut și mi-au împărtășit gândurile lor, extinzând invitația și către aceia dintre voi care rezonați cu rândurile citite și nu ați găsit încă un moment de liniște, în care să reflectați asupra a ceea ce ați trăit.

GÂNDURILE CE APARȚIN CELORLALȚI

“Anul care tocmai s-a încheiat mi-a arătat încă o dată faptul că între propria imagine de sine și modul în care te percep ceilalți poate fi o diferență majoră, iar confruntarea și verificarea celor două perspective este esențială pentru o cunoaștere de sine cât mai în acord cu realitatea. Anul acesta am înțeles cum implicarea și conștiinciozitatea constante se vor transforma în beneficii și oportunități în momente cheie. Am învățat să accept favoruri din partea celorlalți, bazate pe o imagine creată în mod just. Am învățat și am putut înțelege faptul că nu este greșit să afirmi că orice om este traumatizat într-o oarecare măsură. Pe de altă parte, importanța extrem de mare a experiențelor din copilăria unei persoane, m-a responsabilizat foarte mult datorită efectelor pe care le-am văzut asupra unor vieți de adult. Tot anul acesta am înțeles că o relație care astăzi pare că funcționează grozav nu oferă nicio garanție că mâine, poimâine, printr-un cumul de împrejurări, nu se poate transforma în opusul ei. Am fost ‘lovită’ de înțelegerea, într-o măsură limitată, desigur, a fragilității psihice.” – o persoană care mă inspiră prin sinceritatea sa

“A fost un an al schimbărilor. Am învățat că ceea ce-mi doresc nu e neapărat și ceea ce am nevoie, am învățat să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, dar am început să și descopăr puterea de a schimba lucrurile de care mi-e frică. Anul trecut am descoperit beneficiile egoismului constructiv, chiar dacă pașii au fost mici și am învățat să mă ascult. Ce mi-a rămas drag în 2017? Oamenii noi, care au contribuit substanțial la schimbările de mai sus. Ce aș vrea să fie diferit în 2018? Să învăț să-mi temperez impulsivitatea și nevoia de control.” – o persoană care mă inspiră prin sensibilitatea sa

“Având în vedere că am petrecut trecerea dintre anii 2016-2017 alături de cei mai apropiați prieteni, pentru prima oară după mult timp, cred că sentimentul pe care l-am avut la 00.00 a fost cel de gratitudine. Așadar una dintre “dorințele” pe care mi le-am pus a fost, să rămânem mulți ani de acum înainte la fel de apropiați.

În acea seară se împlineau vreo 2-3 luni de terapie în care începusem să înțeleg care-mi sunt mecanismele. Cred că aceasta a fost cea de-a treia dorință: să-mi înțeleg rănile, să le trăiesc efectiv și să le pot îngriji.

Dar primul lucru pe care l-am sperat pentru 2017 a fost sărutul de la miezul noptii. Mi-am dorit sufletul alături de care să pot lăsa garda jos fără riscuri… iubitul lângă care să mă simt acasă.” – o persoană care mă inspiră prin dedicarea sa

“Primul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la despre ce a fost 2017 pentru mine, cred că a fost despre consolidarea unor lucruri importante pentru mine: treabă, relația de cuplu, familia și oamenii dragi.

A fost și anul în care am făcut primii pași concreți către ceva ce îmi doresc de mult timp și anume – niște activități care să producă resurse și fără implicarea mea directă.

Simt ca a fost un an în care am construit o fundație mai solidă pentru anii următori. Și am senzația că mi-e și mai clar ce și cum vreau să fac.

Mai sunt foarte bucuros pentru că e un an care mi-a adus niște experiențe, care au devenit amintiri frumoase și vii (călătoria în Grecia, plimbările cu iubita mea și unul dintre cei mai buni prieteni, camera frumoasă din Casa Cranța, Sibiul împreună cu alți prieteni, casa Lălicii pe care am revăzut-o, primul brad în căsuța nouă în care m-am mutat cu iubita mea, oamenii care vin în vizită pe la noi).

În 3 cuvinte, cred că aș rezuma anul acesta așa: consolidare, claritate și construcție.” – o persoană care mă inspiră prin viziunea sa

“Dacă abia aș începe să mă gândesc la ce a însemnat 2017 pentru mine, probabil primul lucru care mi-ar ieși ar fi un oftat (dar nu din acela care simbolizează ceva negativ), urmat de niște ochi mari și, în final, aș izbucni în râs. Mulți din jurul meu ar spune, probabil, că 2017 a fost pentru mine un an al copilăritului. Nu îi contrazic în totalitate, dar aș completa cu faptul că a fost mult mai profund în realitate. Așadar în ultima zi din an am reușit să rezum tot acest “oftat” în 3 însemnătăți importante, care s-au influențat una pe cealaltă:

Căldura oferită de prietenii mei de-o viață, dar și de către cei noi în toată această perioadă. M-am simțit învăluită și protejată de dragostea pe care am simțit-o de la ȘI pentru ei.

Puterea pe care am dezvoltat-o în mine din toate întâmplările bune, dar mai ales rele. Am căpătat, ca niciodată, încredere în propria persoană și în faptul că sunt capabilă să înfrunt mai multe decât aș crede.

Haos/Varietate/Rebeliune – aceasta este ideea pe care mi-a fost cel mai greu să o denumesc, de aceea nici un am reușit să găsesc doar un cuvânt care să mă mulțumească. DACĂ ar fi să mă rezum la un singur cuvânt, totuși, cred ca aș alege “Aventură” în care am luat și mi-am asumat decizii bune, decizii rele, decizii care m-au scos din zona de confort, dar mai ales din care am învățat multe și mi-am obținut acea Putere.” – o persoană care mă inspiră prin generozitatea sa

“Obiectivul principal a fost să învăț cum să lupt cu frica mea de eșec, de a mă face de râs, de a-i dezamăgi pe cei din jur și de a face o impresie proastă. Am descoperit care sunt originile fricii mele, mai clar și mai departe de ce credeam eu și cum se proiectează experiențele și emoțiile asociate acestora, din trecut, în viața prezentă.

Dimensiunile ”tigrilor” din fiecare zi nu mai sunt la fel de mari, sunt mai aproape de realitate sau reușesc să îi văd mai repede în varianta lor reală, pentru că am văzut din ce sursă anterioară vin și care este realitatea din prezent.

Am conștientizat și acceptat că sunt perfecționistă și că multe dintre ”gâlmele” mele vin de aici. Drept urmare, reușesc să trec mai ușor peste greșeli și să învăț cu adevarat din ele. Acum simt că cel mai important lucru, în cazul unui eșec, nu este eroarea în sine ci experiența  și ce am învățat de acolo și reușesc să mă concentrez mai mult pe acțiunile mele viitoare.

Am învățat să fiu mai atentă la corpul meu și la ce îmi doresc să fac, ce mă face fericită și mulțumită.

Am învățat să fiu mai atentă la emoțiile mele, să le definesc mai clar și să îmi dau seama de unde vin. Și că emoțiile nu trebuie manifestate după un tipar, trebuie să le trăiesc în felul meu.” – o persoană care mă inspiră prin curajul său

“Uitându-mă înapoi la anul ce-a trecut văd un 2017 extraordinar! În mare parte el a fost marcat de un moment de cotitura ce a avut loc în toamnă. Atunci a fost momentul în care am încheiat 5 ani și jumătate superbi, de membru activ în sectorul ONG. A venit la pachet nu numai cu rezultate superbe în planul dezvoltării personale, dar și cu un mare salt în carieră, un job la Microsoft. Tot cam pe atunci m-am mutat oficial cu prietena mea, ceea ce mi-a adus pe deoparte independență totală față de ai mei, iar pe de altă parte o încununare a relației mele cu iubita mea. Am vazut India și Portugalia, am petrecut timp de calitate cu familia și prietenii, m-am jucat, am fost la teatru mai des ca niciodată. cel mai important e ca nu le-am facut pe pilot automat, ci găsindu-mi echilibrul interior, meditând uneori și observând cum cresc ca om.” – o persoană care mă inspiră prin energia sa pozitivă

“Realitatea este că viața merge înainte. Așa cum e. Așa cum vine. Așa cum se petrece. Viața merge înainte parcă fără să țină cont de ceea ce trăim. Viața are un început și un sfârșit. Se pare că ceea ce contează este ceea ce se întâmplă între cele două momente. Începuturi și sfârșituri sunt în fiecare zi petrecută pe acest pământ. Viața nu stă să ne elogiem succesele și dramele, viața continuă cu începuturi și sfârșituri. Mi-au trebuit 34 de ani să ajung aici, la această concluzie. Poate a durat mult, dar n-am ajuns ușor. Pare puțin? Nu știi cum trăiesc eu (a se citi, cum simt eu). Da, viața nu e doar simțire. Viața are începuturi și sfârșituri. Uneori, apucăm să trăim între ele.” – o persoană care mă inspiră prin vulnerabilitatea sa

În incheiere aș vrea să le mulțmesc tare mult celor care și-au luat timp să scrie lucrurile de mai sus, care mie personal îmi dau multă încredere că devenim din ce în ce mai conștienți de tot ceea ce trăim și facem alegeri asumate și curajoase în călătoriile personale prin scurta noastră existență.

De asemenea, nu pot să nu observ și să simt înduioșare văzând cât de asemănătoare pot fi experiențele și trăirile noastre. Acest fapt parcă mai îndulcește momentele de singurătate și criză care poposesc în viața noastră, având și ele rolul lor, de a ne trezi la viață și de a ne arăta o nouă cale, aliniată cu Sinele nostru, ajungând astfel sa fim eroii propriilor povești.

Rămân cu un sentiment de entuziasm copilăresc în fața noului an și sunt deschisă să primesc tot ceea ce viața și oamenii din jurul meu au de oferit.